Din ciclul “Ce sa caut eu la psiholog?”
Sunt insarcinata!
Dupa una sau mai multe perioade in care mi-am dorit intens un copil, am reusit!Ma gandesc ca e un lucru firesc, natural, si nu ar trebui sa-mi fac prea multe griji.Fatul se dezvolta dupa regulile vietii.La ce sa ma gandesc?
Partenerul doreste la fel de mult un copil? E o problema daca e baiat sau fata? Cat timp voi sta acasa?Am avut o copilarie fericita sau nu…Ce o sa transmit ca model de familie copilului?
Aceste lucruri se pot discuta cu un psiholog.Ambii parinti trebuie sa stie ca vor aparea sentimente de competitie si impulsul de a-l exclude pe celalalt.Vor aparea “gardieni” care vor spune ca stiu mai bine cum se ingrijeste un copil.Vor fi medici, asistente, bunici, profesori…Totul devine o negociere continua..
Pe perioada sarcinii si mama si tata au tot felul de vise care le intensifica atasamentul fata de copil si-i pregatesc si pentru posibilitatea de a avea un copil mai putin perfect.Se spune ca femeia insarcinata si sotul ei viseaza trei bebelusi.Un bebe perfect de aproximativ 4 luni care zambeste si gangureste,un bebe cu probleme,care se schimba in fiecare zi, si misteriosul bebelus real care apare odata cu miscarile fetale.
Spre sfarsitul perioadei de gravidie apar temeri si intrebari legate de nastere.O sa nasc natural sau prin cezariana? O sa nasc la stat sau la privat? O sa fie totul in regula sau ….Anxietatea anticipatorie poate fi mult diminuata de lucrul cu psihologul.
Nasterea normala prin travaliu activeaza bebelusul pregatindu-l pentru adaptarile viitoare.
Cezariana se poate indica in unele situatii.Aici viitoarea mamica trebuie sa stie ca medicatia pe care o primeste traverseaza placenta si ca efectele ei asupra fatului dispar in 24 de ore.Din aceasta cauza copilul e mai dificil de trezit ceea ce poate crea la mama un sentiment de incompetenta.
Copilul e un musafir la noi.Suntem pregatiti sa-l primim, sa-l iubim, sa-l crestem si sa-i dam drumul?